Despre carte: 2016 / „Trei zile la rând, William Finch s-a urcat în pod dimineața devreme și a stat liniștit în semiîntuneric , suflat de curent, până seara. Noiembrie se apropia de sfârşit şi timp de trei zile domnul Finch a stat acolo singur, simţind că Timpul însuşi împroşca în linişte, în tăcere, fulgi albi de pe cerul nesfârşit de plumb, acoperind acoperişul cu puf rece şi făcând praf streaşinii. Stătea nemișcat, cu pleoapele închise. Zilele lungi și cenușii s-au târât, soarele nu se mai arăta, vântul zguduia podul ca o barcă fragilă pe valuri, scârțâia din fiecare os, scutura praful care se adunase de-a lungul deceniilor din grinzi, din scândurile deformate și zona zoster. Totul în jur a suflat și a aah, gemea și gemea, iar William Finch s-a ridicat și a inhalat mirosurile subtile uscate, ca niște parfumuri rafinate, și s-a familiarizat cu comorile care fuseseră mult timp acumulate aici.…»